Acasă Accent pe repere Bogdan Rațiu: „Acestea au fost motivațiile mele, niște valori și niște principii...

Bogdan Rațiu: „Acestea au fost motivațiile mele, niște valori și niște principii de a exista netrucat în lumea pe care o simțeam tot mai viciată”

Ce v-a inspirat să deveniți profesor și care sunt reperele care vă motivează în munca dumneavoastră?

Recunosc că am fost un copil pasiv, dar mereu am știut să admir. La început, am admirat-o pe doamna dirigintă, profesoara de limba și literatura română, care a indus în fiecare dintre noi respect față de limbă și o anumită prestanță în modul în care citeam. Apoi, am admirat-o pe doamna de română din liceu, omul care a venit în momentul potrivit pentru ca un adolescent care nu înțelegea multe din ce i se întâmplă să se prindă de literatură și să crească. Două nume, Truța Rozalia și Matei Cristina, și-au lăsat amprenta în primele momente în care m-am gândit să devin profesor: râvneam să am prestanța, chibzuința și înțelepciunea doamnei din gimnaziu și recunoșteam în mine rigoarea, sârguința și bucuria interpretării din ceea ce vedeam în fiecare oră din anii de liceu. Acestea au fost motivațiile mele, niște valori și niște principii de a exista netrucat în lumea pe care o simțeam tot mai viciată. Azi, sunt reperele care mă determină să fiu un profesor al timpului prezent, care să impună o anumită conduită și o eleganță a ideilor. Mulți ani nu am fost decât ceea ce am văzut la profesorii mei, dar mi-am dat seama că pentru dinamica lumii de acum e nevoie de mai mult. Știința, apelul la cercetare mi-au deschis mintea și spre alte posibilități ale acestei activități. Iar această permanentă căutare de idei, de cunoaștere, de strategii validate m-a reconfigurat într-un profesor care caută să aibă impact asupra elevilor din clasă, asupra elevilor din țară și, treptat, asupra societății.

Care sunt cele mai importante repere pe care vă străduiți să le transmiteți elevilor/studenților dumneavoastră?

  • Primul reper ține de sinceritate, de relații și de atitudini personale netrucate.
  • Al doilea reper ține de a trăi frumos, cu sens.
  • Al treilea reper se referă la încrederea în celălalt și în știință.
  • Al patrulea se referă la respect, la un comportament și la o gândire rafinate.
  • Al cincilea e despre noi, o comunitate în care ne bucurăm să coexistăm un timp.
  • Al șaselea e despre viitor, despre a trăi local și a gândi mondial, ancorați în cultura universală.
  • Al șaptelea e despre cunoaștere, despre respectul pentru știință și pentru ce primesc de la fiecare.

A fost un exercițiu rapid de notare a reperelor pe care le intuiesc elevii și studenții mei din modul în care îmi construiesc orele și cursurile, din dialogul pe care îl am cu ei, din perspectiva pe care o am în diferite dezbateri, din lecturile pe care le propun, din conversațiile informale pe care le avem. Fiecare reper se nuanțează zi de zi, se contextualizează și se reconfigurează în funcție de multe care apar în conversațiile pe care le avem cu și despre cărți.

Sunt tinerii de astăzi diferiți față de cei pe care-i aveați în clasă cu 5 sau 10 ani în urmă? Mai sunt ei receptivi la aceleași repere?

Astăzi, mă găsiți dirigintele unor tineri speciali. Sunt frumoși, deștepți, creativi. Acum 10 ani aveam tot elevi speciali. Dar, îmi e clar că, dacă acum 10 ani îmi era mai ușor să-i motivez în fața lecturii și a studiului, acum e mereu o provocare. Dacă atunci între elevi se legau prieteniile mai ușor, acum, simt că e de construit în timp, dacă atunci erau mai deschiși, acum simt o anumită autoprotecție în fața lumii din jur. Munca zi de zi la catedră implică să construiești cu răbdare și să accepți provocarea unor identități în formare. Azi, mă străduiesc să-i fac să fie prieteni între ei, să se bucure de artă, să se deschidă unii spre ceilalți și să vină la școală pentru a cunoaște și pentru a-și lărgi orizonturile lumii lor. Nu sunt receptivi din prima la tot ce le propun, dar orele trebuie să conducă spre niște valori durabile și să fie o ancoră pentru „lumea lichidă” în care ne aflăm. Mizez pe discernământul lor și, provocați să aibă mereu un ochi sceptic, dar și o predispoziție pentru reflecție, să ajungem să ne construim reperele împreună, pornind de la cele fundamentale pentru orice comunitate care învață.

Bogdan Rațiu

profesor la Liceul UMFST „George Emil Palade”, Târgu Mureș