Dragă Ileana, ești anul I la Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică de la Academia de Studii Economice din București. Cum îți imaginezi că va fi primul tău an de facultate? Dacă l-ai privi ca pe o aventură, ce titlu i-ai da?
Îmi imaginez că primul meu an la Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică nu va fi doar despre a învăța algoritmi noi, baze de date sau statistice, ci și despre mine: modul în care îmi voi gestiona timpul, cum mă voi integra într-un colectiv nou sau cum gândesc.
Probabil voi trece prin momente de entuziasm când voi înțelege ceva dificil, dar și prin clipe de frustrare când voi simți că materia e copleșitoare. Totuși, cred că tocmai aceste provocări vor face experiența interesantă, autentică.
Dacă ar fi să privesc acest an ca pe o aventură, i-aș da titlul: „Algoritmi și… cafea! – începutul unei noi etape”.
Vacanța de după liceu este, pentru mulți tineri, una specială, fiindcă examenele mari au rămas în urmă. Cum te-ai pregătit pentru bacalaureat și pentru admiterea la facultate?
Am fost mereu o elevă silitoare, iar acest lucru m-a ajutat să fac față mai ușor volumului mare de informații pe care a trebuit să le asimilez atât pentru examenul de bacalaureat, cât și pentru admiterea la facultate. Mi-am organizat timpul cu grijă, învățând constant la fiecare dintre materiile alese, dar și verificându-mi cunoștințele prin teste periodice, pe care le rezolvam acasă sau la orele de pregătire.
După un an plin de muncă și emoții, în care am primit sprijin și îndrumare din partea profesorilor, am simțit o mare satisfacție: aceea că efortul și perseverența mea au dat roade și că pot privi cu încredere spre următoarea etapă a vieții mele.
Vacanța de vară care a urmat a fost, fără îndoială, una specială. Am simțit nevoia să mă relaxez și să mă bucur de timpul liber alături de familie și prieteni. A fost vara care a făcut legătura între copilărie și viața de adult, între trecut și viitor, ambele având o mare însemnătate în viața unui om.
În liceu se pune multă presiune asupra elevilor în alegerea facultății și a unui domeniu profesional. Cum ai trecut prin acest proces și ce sfat le-ai da liceenilor care încă nu știu ce drum să urmeze?
Surprinzător sau nu, am fost una dintre acele persoane care nu au știut exact ce drum vor să urmeze după terminarea liceului. Medicina, arhitectura, IT-ul sau designul vestimentar păreau toate la fel de atrăgătoare și, în același timp, la fel de îndepărtate. Îmi plăceau lucrurile frumoase, așezarea formelor și logica cifrelor, dar nu știam încă înspre ce drum vreau să mă îndrept.
Am urmat cursuri de desen și de arhitectură intensiv, cu gândul că acesta ar putea fi viitorul meu. Însă, pe măsură ce timpul trecea, am început să simt că direcția aleasă nu mă împlinește pe deplin. Nu era o decizie ușoară, dar am avut curajul să recunosc că uneori trebuie să renunți la un vis pentru a-ți descoperi adevărata vocație.
Așa am ajuns, aproape întâmplător, la simularea examenului de admitere din cadrul ASE. Eram curioasă, dar nu aveam mari așteptări. Împinsă de dorința de a mă regăsi și încurajată de mama mea și de câțiva prieteni apropiați, am participat. Am trecut prin subiecte fără emoții, ca și cum ar fi fost doar un simplu test periodic, iar la final am descoperit cu uimire rezultatul: zece grile corecte din zece. A fost clipa în care am înțeles că, uneori, viața îți arată drumul exact atunci când încetezi să-l cauți cu disperare.
Plină de entuziasm, am știut din acel moment unde îmi este locul și am început să mă pregătesc cu seriozitate pentru admiterea propriu-zisă.
Dacă ar fi să le ofer un sfat liceenilor care încă nu știu ce drum să urmeze, le-aș spune să nu se teamă de incertitudine. Este firesc să nu știi din prima ce îți dorești. Nu există drum greșit atâta vreme cât ești sincer cu tine și ai curajul să o iei de la capăt atunci când simți că nu ești în locul potrivit. Alegerea nu trebuie să fie perfectă, ci autentică, pentru că, în cele din urmă, cea mai frumoasă carieră este aceea care te lasă să fii tu însăți.
Ce știi acum, ca studentă în primul an la București, și ți-ai fi dorit să afli în clasa a IX-a, pentru a-ți ușura pregătirea pentru admitere?
Privind înapoi, mi-aș fi dorit să înțeleg că nu trebuie să am totul planificat, că e firesc să nu știi de la început ce drum vei urma. Liceul este, mai presus de toate, o perioadă de descoperire a domeniului pe care dorești să îl urmezi, dar mai ales a propriei persoane. Aș fi vrut să știu cât de mult contează învățarea constantă, pașii mici făcuți zi de zi. Drumul spre maturitate este o călătorie în care fiecare pas te apropie tot mai mult de tine însăți.
Între învățatul pentru examene, pasiunile tale și timpul petrecut cu familia și cu prietenii, cum ai găsit echilibrul? Mai are timp un licean sârguincios și pentru hobbyuri sau puțină distracție?
Între învățat și timpul liber ar trebui să existe întotdeauna un echilibru. Niciodată nu îți vei putea canaliza toată energia doar într-una dintre aceste direcții, fără să simți, la un moment dat, o lipsă în suflet sau un gol în stomac. De fiecare dată când una dintre ele este favorizată în mod exagerat, apare dezechilibrul. Am descoperit că momentele petrecute cu familia, prietenii sau făcând ceea ce iubesc mă ajută să revin la învățat cu mintea limpede, cu mai multă motivație si cu rezultate din ce în ce mai bune. Cred că un licean muncitor are timp și pentru hobbyuri, dar mai ales are nevoie de ele. Munca și bucuria nu se neglijează, ci se completează, iar adevărata reușită apare atunci când știi să înveți cu seriozitate, dar și să trăiești cu recunoștință și bucurie.
Care ar fi cele mai importante lucruri pe care le-ai putut învăța de la profesorii tăi, dincolo de materia din manual?
Profesorii pe care i-am apreciat cel mai mult în timpul liceului m-au învățat că, dincolo de lecțiile din manual, contează mult mai mult felul în care ne formăm ca oameni. Educația adevărată nu înseamnă doar cunoștințe, ci și respect, bun-simț, responsabilitate și capacitatea de a ne descurca singuri în viață.
Am înțeles că un profesor bun nu transmite doar informații, ci oferă și exemple de comportament, atitudine și valori. Fiecare gest, fiecare cuvânt sau sfat spus la momentul potrivit a contat enorm. M-au ajutat să înțeleg cât de important este să fii sincer, să ai încredere în tine și să rămâi autentic indiferent de situație.
Cred că una dintre cele mai valoroase lecții pe care le-am primit a fost aceea că reușita nu vine doar din ceea ce știi, ci mai ales din felul în care alegi să fii ca persoană, iar aceasta este o lecție care va rămâne cu mine pentru totdeauna.
Ce ai face tu diferit dacă te-ai regăsi de cealaltă parte a catedrei?
Ca dascăl, aș încerca să le insuflu elevilor încredere, curajul de a pune întrebări și dorința sinceră de a învăța, nu doar pentru note, ci pentru dezvoltarea lor ca oameni. Aș vrea să înțeleagă că greșelile nu sunt un capăt de drum, ci o parte normală a procesului de învățare. Mi-aș dori să fiu acel tip de profesor care nu doar predă, ci inspiră elevii prin apropierea de ei, dar și prin fermitate, prin lecțiile învățate în timp, cât și prin modul în care gândesc și reacționez.
Consider că un profesor nu trebuie să își impună respectul prin teamă, ci prin corectitudine, calm și consecvență. Astfel, aș pune accent atât pe comunicarea dintre mine și ei elevi, cât și dintre aceștia.
Un interviu realizat de Cătălina Bălan
Ileana Vlasie
Studentă în anul I la Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică de la Academia de Studii Economice din București
