Ce înseamnă educație de performanță? Cum sunt elevii elevi care fac performanță? Cum arată școlile, liceele, universitățile care reușesc să facă educație de excelență și să sprijine elevii/ studenții să facă performanță?
Prin ce este caracterizat un liceu „de top” din orice oraș din România? De ce este numit așa? Este numit astfel pentru punctajul obținut la evaluări interne sau externe, în funcție de vechimnea instituției, de media de admitere, de procentele și notele elevilor care iau examenul de bacalaureat, de ponderea absolvenților care ajung la cele mai bune universitări din lume sau din România, ori analizând numărul de profesori cu gradul didactic I, doctoranzi sau doctori, prin proiectele și parteneriatele pe care le implementează, prin fondurile extrabugetare pe care le atrag sau prin numărul de diplome, premii la olimpiade sau, poate, la concursuri și activități extrașcolare/ nonformale?
De câte ori aud vorbindu-se despre un liceu, colegiu sau colegiu național din România, mă întreb după ce criterii se face această ierarhizare. În perioada admiterii primesc numeroase telefoane cu întrebări despre cum să completeze părinții fișele de admitere, la ce liceu, la ce profil sau specializare să meargă copilul. Este oare un liceu catalogat ca fiind „de elită” doar pentru că apare în primele poziții la admitere sau la examenele de absolvire? Îl caracterizăm prin punctajul obținut la evaluările oficiale, prin rata de promovare la examenul de bacalaureat sau prin succesul absolvenților în cariera universitară și profesională?
Dacă ar fi să analizăm situația din țară, pornind de la legislația românească în vigoare, o perspectivă ar fi cea instituțională. ARACIP – Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar (instituţie publică de interes naţional, aflată în coordonarea Ministerului Educaţiei și Cercetării) evaluează școlile după criterii stabilite prin legislație: capacitate instituțională, eficacitate educațională, managementul calității, resursele umane, infrastructura, activitățile educative, rezultatele școlare, formarea profesorilor, evaluarea calității activității din școală, urmărirea traseului de formare și profesional al absolvenților, activitatea financiară a organizației etc. Te poți gândi că o școală de top, din această perspectivă, este cea care obține scoruri mari la astfel de evaluări și care demonstrează un standard ridicat de calitate educațională. Oare știu profesorii, elevii și părinții că aceste punctaje pot fi consultate online pentru toate instituțiile de învățământ din țară care au fost evaluate extern? Teoretic, toate grădinițele, școlile, liceele ar fi trebuit să fie deja evaluate; practic, încă nu au trecut toate aceste instituții printr-o evaluare externă periodică din diverse motive: sau pentru că instituția e recent înființată sau pentru că, așa cum s-a întâmplat în această vară, a fost reorganizată. Pentru universități, de această evaluare externă se ocupă în țară ARACIS – Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior. La nivel universitar se fac și diverse clasamente europene sau internaționale, fiind renumite unele universități de top la care, mai ales după anul 2000, și elevi români aplică și sunt admiși. World University Rankings poate fi accesat pe internet și poți lesne vedea care universități din lume sunt în top 10, 100, 500 sau 1000, câte sunt din Europa, SUA, Asia, Australia și unde se situează universitățile din România.
*foto Mihail Vakulovski
Scanând ce se mai întâmplă în România, regăsim și Centrele de excelență care sunt organizate și susținute de stat, organizate conform art. 110-114 din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, secțiunea 6 „Elevii capabili de performanțe înalte”, din capitolul VIII Drepturile și obligațiile beneficiarilor sistemului de învățământ. Centrele de excelență există în fiecare județ, sunt aprobate prin ordin de ministru și funcționează ca unități de educație extrașcolară cu personalitate juridică, coordonate metodologic de Centrul Național pentru Excelență. Prin testare, elevii sunt selectați pentru diverse grupe, pe discipline/ domenii și clase, în fiecare județ, în funcție de oferta centrului. În decursul timpului, oferta unor centre s-a mai diversificat, pe lângă disciplinele clasice, care apar și în cadrul formal, regăsim și grupe de astronomie sau dezbateri, cum e în cazul CEX Brașov, sau lingvistică și robotică, care apar în oferta CEX Cluj.
Mai există centre de excelență susținute de ONG-uri sau în privat, acestea având o mai redusă răspândire, activând, de obicei, în orașele mai mari; de exemplu: Fundația „Nouă ne pasă” sau Logischool România, care activează și în Brașov.
O altă perspectivă este dată de rezultatele elevilor. În România, statisticile arată că media de admitere, mediile obținute în timpul anilor școlari, rata de promovare la Bacalaureat și rezultatele la olimpiade și concursuri sunt indicatori importanți pentru reputația unui liceu. Dacă majoritatea elevilor obțin note mari și procentul de promovare se apropie de 100%, acel liceu este considerat performant. Totuși, ne putem întreba dacă excelența înseamnă doar note mari la disciplinele din curriculum formal sau la examene? Sunt calificativele sau notele relevate pentru cât este de capabil de performanță un elev? Liceele de top se definesc adesea prin faptul că absolvenții lor ajung studenți la universități de prestigiu, fie din România, fie din străinătate, inclusiv la instituții din top 100 mondial.
La nivel universitar, excelența se măsoară prin criterii clare; clasamente internaționale precum QS World University Rankings, Times Higher Education sau Academic Ranking of World Universities – ARWU evaluează instituțiile după calitatea cercetării, numărul de citări academice, gradul de internaționalizare și succesul absolvenților pe piața muncii, numărul de absolvenți sau profesori laureați Nobel, raportul dintre numărul de profesori și numărul de studenți (inter)naționali etc. Astfel, universitățile situate constant pe primele locuri nu se mențin în top doar prin tradiție, ci prin investiții constante în oameni și resurse. Conform clasamentului internațional THE 2025, universitățile din România se situează după poziția 800 în WUR 2025, respectiv două în intervalul 801-1000, opt între 1001-1500, iar alte douăsprezece după poziția 1500. Interesant de analizat ar fi cum văd tinerii români admiși la universități din top 100 experiența academică la aceste instituții. Ce știm sigur despre liceenii care aplică și sunt admiși la universități de prestigiu este că sunt cei care depun atât efort academic și obțin medii mari în anii de școală și note mari la bacalaureat, că au rezultate foarte bune la diferite olimpiade și concursuri, că au competențe lingvistice certificate, dar și că se preocupă să își realizeze un portofoliu care include și activități de voluntariat, sau că inițiază, realizează sau se implică în proiecte care aduc plus valoare sau sunt făcute în folosul comunității locale, regionale, naționale sau internaționale.
Un liceu de top poate fi evaluat și prin resursa umană de care dispune: numărul profesorilor care participă la cursuri de formare în țară sau oriunde în lume, fizic sau online, nivelul de pregătire didactică, implicarea lor în proiecte și cercuri de performanță, elevi dispuși să depună efort și timp suplimentar pentru activități formale sau nonformale. În spatele succesului elevilor stau întotdeauna mentori dedicați, părinți implicați, colaboratori externi, ONG-uri, autorități locale, regionale sau naționale și firme care susțin sau sponsorizează activități de cercetare, dezvoltare de produse sau deplasări la competiții, iar toate acestea pot colabora doar prin deschidere, comunicare, încheiere pe parteneriate și timp dedicat tuturor activităților în care se implică. Dacă în sistemul privat de educație poți selecta și motiva altfel resursa umană, în școlile din sistemul public e ceva mai complicat să atragi profesori buni, să îi păstrezi și să îi motivezi să se implice în activități suplimentare orelor de predare care intră în norma unui cadru didactic. Și pentru portofoliul elevilor, dar și pentru imaginea școlii, contează și palmaresul extracurricular; diplomele, premiile la olimpiade și concursuri, implicarea în activități nonformale, voluntariat, proiecte internaționale sau cluburi de dezbatere și robotică dau unei școli o identitate puternică și arată că educația nu se limitează la manual și la disciplinele din trunchiul comun.
Se cuvine să trecem în revistă și câteva abordări din literatura de specialitate, rămânând lectorului să reflecteze la acestea.
„performanța școlară nu se reduce la rezultate academice, ci presupune și dezvoltarea competențelor sociale, emoționale și creative ale elevului” Robert J. Marzano (2007)
„excelența reprezintă nivelul superior al achizițiilor educaționale, obținut printr-un efort constant, în care se împletesc motivația elevului și competența profesorului” Miron Ionescu (2005)
„excelența în educație reprezintă capacitatea sistemului școlar de a valorifica la maximum potențialul fiecărui elev, printr-un proces susținut și adaptat nevoilor individuale”. M. Fullan (2001)
În lucrarea ”Fostering Excellence in Higher Education and VET” (2025), OECD vede excelența ca depășirea standardelor minime de calitate (care sunt asigurate prin mecanismele de acreditare și evaluare), prin inovare pedagogică, profesionalizarea continuă a cadrelor didactice și sprijinirea unui învățământ superior și VET capabil să formeze competențe avansate, relevante pentru societate și piața muncii. Raportul insistă că excellența nu se rezumă la conformitate (quality assurance), ci presupune crearea unui mediu educațional care stimulează învățarea profundă, adaptabilitatea și relevanța pentru viitor. Tot OECD,în 2014, în Equity, Excellence and Inclusiveness in Education, afirma explicit că excelența și echitatea trebuie urmărite împreună: „Excelența fără echitate produce disparități sociale și economice.”, iar „Echitatea fără calitate este un obiectiv iluzoriu.” Excelența presupune niveluri înalte de învățare pentru toți elevii, nu doar pentru o elită, obiective ambițioase la nivel de sistem, profesori capabili și autonomi, care pot adapta învățarea la nevoile individuale. Performanța este măsurată în raport cu rezultatele sistemice (de ex. scorurile PISA), dar și cu capacitatea sistemului educațional de a oferi șanse egale și de a integra elevii din medii diferite.
Modul în care este privită performanța diferă de la o țară la alta; în țările nordice accentul se pune pe sprijin personalizat pentru fiecare elev, indiferent de nivel, ceea ce face ca performanța să fie accesibilă tuturor. În Statele Unite, olimpicii și elevii cu potențial primesc burse și sunt cooptați în programe de cercetare sau internship-uri. În Asia de Est, excelența este o valoare națională: elevii sunt integrați încă de mici în programe riguroase, iar statul investește în școli și centre de performanță. În Germania, elevii capabili sunt orientați din timp către trasee academice care îi conduc spre universitățile de prestigiu. Nu contează doar țara, ci și sistemul social, perioada, forma de organizare și regimul politic al unei țări, cu privire la tot ce se întâmplă în educație, deci și la cum se raporteză la performanță.
În tot acest context amplu, e clar că un liceu performant în România nu poate fi catalogat doar printr-un singur criteriu. Este rezultatul unei combinații între evaluările instituționale, performanțele academice, tradiție și cultură organizațională, viziune, misiune și valori, traseul absolvenților, calitatea profesorilor, reușitele în competițiile școlare și extrașcolare, deschidere către spațiul global sau proiectele naționale și internaționale în care se pot implica cât mai mulți elevi și profesori. Adevărata excelență se naște din echilibrul dintre toate aceste dimensiuni și din capacitatea liceului de a pregăti nu doar elevi „de 10 la Bac”, ci tineri autonomi, creativi, adaptabili, curioși, responsabili și capabili să-și croiască un drum de succes oriunde în lume.
Carmina-Daniela Vakulovski
director adjunct la Colegiul Național „Andrei Șaguna” Brașov, profesor titular la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Brașov
