cu Mona Coțofan, Mihaela Doboș, Andreea Nistor, Ciprian Nistor, Ileana Popescu
Româna ca la carte este un proiect al Editurii Paralela 45, realizat de o echipă de profesori de elită din Iași, București și Curtea de Argeș. Vă invităm să aflați mai multe despre cei cinci autori ai acestui concept editorial nou, dar și să descoperiți chiar de la aceștia de ce merită să-l folosiți la clasă.
Mihaela Doboș
Este profesoară cu gradul didactic I, Colegiul Național „C. Negruzzi”, Iași. Are o bogată activitate publicistică în aria literaturii și a educației („Timpul”, „Secolul 21”, „Poezia”, „Interstudia”, „Cultura”, „Limba română”, „Tabor” etc.). În ultimii 20 de ani a publicat peste 30 de volume cu specific didactic, care s-au bucurat de succes în rândul elevilor și al profesorilor, precum și lucrări științifice în volume academice din țară și din străinătate. Având competențe și în domeniul formării adulților, a activat în cadrul Centrului Educația 2000+ și a fost expert în numeroase proiecte POSDRU din domeniul educației. Este colaborator al Centrului Național de Politici și Evaluare în Educație, cu experiență în organizarea olimpiadelor și a concursurilor școlare la nivel județean și național. Este lector la Centrul de Excelență Iași, mentor pentru studenții de la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, metodist și antrenor de olimpici.
Mona Coțofan
Este profesoară cu gradul didactic I la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Este autoare de auxiliare școlare, profesor metodist, mentor, formator cu o experiență didactică de peste trei decenii și membră în comisii de organizare a olimpiadelor și a concursurilor școlare.
Andreea Nistor
Este profesor dr. cu gradul didactic I la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București. A activat ca cercetător în cadrul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan–Alexandru Rosetti” al Academiei Române. Este doctor în filologie cu teza „Morfosintaxa și semantica numelor de rudenie”, autoare de manuale, auxiliare școlare și articole științifice, dar și metodist al Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Ciprian Nistor
Este profesor dr. cu gradul didactic I la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București. Autor de programe, manuale și auxiliare școlare. Activează în cadrul grupurilor de lucru constituite la nivelul Ministerului Educației pentru elaborarea reperelor metodologice sau organizarea concursurilor și a olimpiadelor școlare. Este membru al Asociației profesorilor de limba română „Ioana Em. Petrescu” (ANPRO Cluj), semnând articole în diferite publicații („Perspective”, „Caiete critice”, „Limbă și literatură” etc.). A coordonat proiectul național „TeleȘcoala”, pentru disciplina limba și literatura română, în baza parteneriatului încheiat între Ministerul Educației și Societatea Română de Televiziune. În calitate de formator național, susține diferite cursuri în cadrul Centrului pentru Jurnalism Independent și al Centrului Național de Politici și Evaluare în Educație. Coordonează, de asemenea, în parteneriat cu Universitatea din București, practica pedagogică a studenților și a masteranzilor de la Facultatea de Litere.
Ileana Popescu
Este profesoară dr. cu gradul didactic I la Colegiul Național „Vlaicu Vodă” din Curtea de Argeș, autoare sau coautoare a numeroase lucrări de specialitate și a participat la activități desfășurate în cadrul grupurilor de lucru și al comisiilor centrale/de organizare și de evaluare de la olimpiadele județene, naționale și internaționale. A elaborat și a prezentat 16 materiale video în cadrul proiectului național TeleȘcoala și a activat ca formator sau ca manager în proiecte educaționale naționale sau cu finanțare europeană.
Fotografii realizate de Marius Badea
La ce vă gândiți, în primul rând, atunci când stabiliți structura unui proiect de manual școlar?
Din punct de vedere pedagogic, manualul este un instrument-suport destinat elevului, dar și o formă de punere în practică a programei școlare, document oficial pe care, în primă instanță, trebuie să îl respecte și la care trebuie să se raporteze. Apoi trebuie să facă dovada unei viziuni originale asupra modului în care sunt dezvoltate competențele, sunt construite activitățile de învățare sau sunt abordate diferitele tipuri de conținuturi științifice. Din perspectiva acestei duble condiționări, putem spune că proiectul „Româna ca la carte” reflectă acest echilibru structural, asigurat cu precădere de succesiunea celor patru domenii de conținut, pe care noi le-am proiectat integrat, astfel încât, începând cu clasa a IX-a, să existe o continuitate în raport cu gimnaziul și cu acele cunoștințe deja dobândite. Programa pentru gimnaziu, revizuită în 2017, are cinci domenii de conținut, pe când programa pentru liceu, aflată în vigoare din anul 2006 (sic!), doar două: literatură, respectiv limbă și comunicare. Am încercat să integrăm și să valorizăm, pe cât posibil, aceste achiziții, mai ales pe cele noi, care vizează comunicarea orală sau scrisă și interculturalitatea, din perspectiva temelor abordate la clasa a IX-a, a dinamicii diferitelor tipuri de texte parcurse la clasa a X-a sau a evoluției fenomenului literar, la clasa a XI-a.
Cum v-a ajutat experiența de profesor în selectarea textelor și în elaborarea efectivă a conținutului?
Faptul că autorii vin din școli diferite a permis armonizarea perspectivelor generate de experiența profesională a fiecăruia cu standardele impuse de programa școlară, atât pentru proiectarea unui traseu de atingere a competențelor vizate, cât și pentru definirea clară a unor obiective, la nivelul fiecărei unități și, implicit, în mod eficient pentru fiecare elev. Am avut în vedere, pe de o parte, literatura canonică, propunând însă abordări noi, adaptate experiențelor de viață ale elevilor de azi, practica didactică demonstrându-ne frecvent că cititorii se schimbă și că trebuie să căutăm „cheile” potrivite fiecărei generații. Pe de altă parte, am încercat integrarea textului literar într-un tablou cultural mai larg, cu deschideri spre universalitate, spre arte și varii domenii ale cunoașterii. Fiecare autor a fost preocupat să traseze un fir continuu al fenomenului literar, până în contemporaneitate, propunând texte și autori din literatura actuală, pentru ca elevul să călătorească însoțit de „Româna ca la carte” și dincolo de carte, să devină cititor de cursă lungă, să rămână conectat cu literatura și viața, în egală măsură, și mai ales să nu se limiteze la obiectivul evaluării finale.
Cu ce gând ați pornit elaborarea acestui proiect editorial, dedicat, până la acest moment, claselor de a IX-a, a X-a și a XI-a?
Primul gând, din 2021 – atunci când am început lucrul la volumul pentru clasa a IX-a –, a fost acela de a umple un gol: programa de gimnaziu se schimbase cu câțiva ani în urmă, iar elevii care o parcurseseră pășeau în primul an de liceu, unde însă nu exista o programă nouă și, firește, nici manuale care să continue viziunea celei din clasele V–VIII. Profesorii trebuiau, în acest context, să se descurce singuri, căutând soluții de compatibilizare a ceea ce știa absolventul de gimnaziu cu acele competențe aferente noii vârste, pe fondul dezbaterilor despre necesitatea unei noi filosofii educaționale: alte accente, alte competențe, alte strategii, alte texte, alt bacalaureat etc. Colegiile de la care provenim au clase de la a V-a până la a XII-a, așa că am putut observa „la fața locului” dinamica schimbărilor și am gândit un proiect de manual care să răspundă nu doar nevoilor de moment, ci să deschidă și un culoar curajos și flexibil către dorința de modernizare a învățământului liceal. Cartea s-a bucurat de un real succes, a fost foarte bine receptată de colegi, de părinți, de către elevi și chiar de către… autorii care figurează cu diferite texte (distinsele prozatoare Gabriela Adameșteanu și Andreea Răsuceanu, dacă ar fi să oferim numai două nume), ceea ce ne-a motivat să continuăm proiectul cu și mai multă determinare. Următoarele volume au adâncit și au ramificat „nucleul” inițial, cele patru auxiliare (Româna ca la carte pentru clasa a XII-a se află pe masa redactorului) fiind un suport științific și didactic cât se poate de serios și de unitar, de neocolit, am spune, pentru oricine dorește ore de limba și literatura română frumoase, substanțiale, utile pentru un tânăr din secolul al XXI-lea.
Ce aduce nou acest auxiliar școlar?
Mutatis mutandis și păstrând, desigur, proporțiile, am putea spune că auxiliarul produce, metaforic definind efectul său, ceva similar unei revoluții copernicane, întrucât schimbă semnificativ centrul de greutate al demersului didactic, aducându-l acolo unde el ar trebui să fie, în interiorul universului la care se raportează elevul. Noutatea auxiliarului constă, în primul rând, în înlocuirea unor intenționalități didactice oarecum abstracte, aflate de multe ori în afara sferei de preocupări și de interese ale elevului, cu un parcurs inedit, care stabilește punctele de intersecție necesare între ghidajul profesorului și așteptările elevului în interiorul lumii acestuia, ajutându-l nu numai să găsească răspunsuri la mult-disputatele întrebări de tipul La ce îmi folosește asta? De ce trebuie să o învăț/să o știu? , ci și să le înlocuiască, poziționându-se pe o treaptă superioară de înțelegere, cu întrebări de tipul Cum integrez ceea ce învăț în experiența mea de viață? Cum ar arăta versiunea îmbunătățită a avatarului meu social/emoțional? Auxiliarul îi oferă elevului un bagaj consistent pentru interacțiunea ulterioară cu lumea în care va trebui să-și folosească abilitățile și competențele dobândite sau dezvoltate în anii de liceu, furnizându-i cheile necesare implicării într-o comunicare de succes, indiferent de contextul care-l provoacă, iar dinamica lumii contemporane demonstrează din ce în ce mai acut faptul că cine știe să utilizeze instrumentele din domeniile aflate în relație cu studiul limbii și al literaturii are și șanse mai mari să se bucure de reușita actului de comunicare pe care îl produce. Dezvăluim, astfel, o a doua particularitate de configurație, care ține de noutatea acestui auxiliar: pregnanta ancorare în contemporaneitate. Mai mult decât atât, n-ar trebui să trecem cu vederea un aspect care a fost adus deseori în discuție, în diverse împrejurări, și pe care noi, ca autori, l-am fixat ca reper fundamental în alegerea textelor: reprezentativitatea autorilor pentru egalitatea de gen. Auxiliarele noastre – și acum ne raportăm la întreaga serie – sunt caracterizate de o densitate fără precedent a literaturii feminine, restituindu-i acesteia niște drepturi esențiale: de a fi descoperită, analizată, interpretată și valorizată, pentru a putea fi utilizată, odată cu trecerea timpului, în sens „canonic”.
Cum îmbină cele trei auxiliare din proiectul „Româna ca la carte” structura unui manual cu libertățile oferite de programa școlară?
Privim programa școlară – și implicit structura unui manual școlar – nu ca pe un cadru restrictiv, ci ca pe un reper în funcție de care putem să construim, să adaptăm, să deschidem linii de abordare inedite. Mai mult decât atât, am fost extrem de atenți la continuumul cu programa de gimnaziu, având în vedere caracterul ofertant al acesteia și necesitatea de a securiza progresul elevului prin fixarea ca fundament a unor elemente care-i sunt familiare sau deja însușite și pe care le putem duce împreună la un nivel superior de înțelegere, de studiere, de tratare sau de asimilare. Cu alte cuvinte, programa și structura unui manual ne-au oferit niște paradigme valorice și conceptuale pe care noi am articulat sintagme didactice originale. În aceste auxiliare există tot ceea ce trebuie să conțină un manual de succes: domenii de conținut bine articulate, o abordare integrată a autorilor canonici, contextualizată intercultural și socioemoțional, dicționare culturale, glosări de termeni, repere teoretice, fișe de autor, chei de lectură, activități de învățare și exerciții subsecvente concepute și introduse în progresie, pe trepte de lectură sau de studiu. Libertățile pe care ni le-a oferit programa școlară – selecția textelor și designul activităților de învățare – au constituit oportunitatea de a-l provoca pe elev prin fragmente sau opere dacă nu inedite, cel puțin proaspete, prin conexiuni atipice, complexe, adeseori cu arii sau domenii preconceput incompatibile, prin părăsirea necesară a spațiului unui studiu rutinant și prin intrarea într-un joc al producerii de sensuri noi, care să-i dea siguranța asertivității prin formularea și exprimarea unor opinii documentate și autentice, în acord cu adevărul, dar și cu sensibilitatea și experiența culturală sau personală.
Ce criterii ați folosit în selecția textelor literare și în asigurarea echilibrului dintre literatura clasică și cea contemporană?
Dacă ar fi să definim, înainte de toate, ce reprezintă „clasicitatea”, adică un autor sau un text aparținând literaturii de patrimoniu, cred că am fi tentați să reproducem, scurt și concis, răspunsul lui Mircea Cărtărescu din Creionul de tâmplărie: „clasic este ceea ce poți iubi”. Or nu te poți raporta la literatura contemporană fără înțelegerea acestor fundamente, care sunt inerente nu doar unei educații estetice, ci și unei culturi, înțeleasă paradigmatic. Dacă autorii prevăzuți în canonul școlar au făcut obiectul numeroaselor evaluări critice, cei selectați de noi din câmpul literaturii contemporane au trebuit să valideze, și ei, câteva criterii, poate mai subiective, dar la fel de valide. Prevalența o deține, așa cum este și normal, criteriul valoric, dar am avut în vedere și adaptarea la particularitățile de vârstă și la nivelul de înțelegere ale unui adolescent și, bineînțeles, compatibilitatea tematică și ideatică a textelor pe care am încercat să le angajăm într-o permanentă mișcare de vase comunicante, articulând diferențele specifice care țin de viziune, de limbaj sau alte variabile stilistice care, în fond, le asigură nota de originalitate și reziliența în timp.
Unitățile de învățare din aceste auxiliare sunt structurate în baza unor domenii de conținut: lectură, redactare, interculturalitate, comunicare orală și scrisă. În ce mod contribuie auxiliarul la dialogul cultural și conexiunea dintre literatură și viața reală?
Ați pus întrebarea-cheie, care ne obligă la un ocol (auto)motivațional! E limpede că elevul de azi are un profil emoțional și cognitiv anume, sensibil diferit de acela din 2007 (când s-au elaborat manualele de liceu aflate și azi în vigoare), că lumea digitală l-a format într-un mod care nu poate fi eludat de pedagogii săi, dacă vor să-i asigure temeiuri de cunoaștere autentică, din care să se hrănească în viața de adult. Pornind de la această premisă, am elaborat cărțile despre care vorbim punându-ne noi înșine, pagină cu pagină, în locul elevului, întrebându-ne La ce-i folosește?, Cum poate aplica ceea ce învață?, În ce măsură se intersectează „lecțiile” din carte cu „lecțiile” dintr-o zi la viitorul loc de muncă?, Cum îl putem ajuta să poată învăța cu ușurință mereu?, Care este soluția de a-l apropia iremediabil de carte, de lectură? etc. Răspunsurile la acest exercițiu de identificare cu destinatarul cărților s-au convertit într-un demers didactic adecvat programei de liceu și Reperelor metodologice complementare, în acord cu vârsta fiecărui an de studiu și cu diferitele forme de evaluare formale sau informale: bacalaureatul, olimpiadele și concursurile școlare, „examenele” de zi cu zi ale adaptării la realitate. Așadar, derulându-se între o Evaluare inițială și o Evaluare finală, unitățile de învățare urmăresc o dinamică a descoperirii treptate, a deschiderii modulare și a transferului permanent dinspre pagina de carte înspre viață. Discuția inițială facilitează introducerea de noi conținuturi, Textul și contextul avansează către miezul literar al temei, Lecturile succesive oferă parcursuri de înțelegere a textului în singularitatea lui estetică, iar Cheile de lectură concentrează câteva soluții de interpretare, ca punct de plecare, pentru elevi, către dezvoltarea și afirmarea treptată a propriilor opinii. Rubrica Repere teoretice structurează definiții și explicații necesare consolidării noțiunilor de teorie literară, de limbă și comunicare, de interculturalitate, Dicționarul cultural îmbogățește și lărgește aria de explorare a cunoașterii, iar numeroasele Conexiuni îl pun pe elev în situația firească de a problematiza semnificațiile textelor, de a construi noi situații de învățare, de a aplica deprinderile de lucru formate în clasă la diverse contexte de viață. Toate cele patru volume propun numeroase exerciții, sub diferite forme de organizare, ce reprezintă tot atâtea contexte autentice de învățare individuală sau colaborativă. Textele selectate din autori români și străini sunt tot atâtea prilejuri de exersare a spiritului critic și argumentativ al adolescenților, dar și invitații către aprofundarea, prin lectură, a operei scriitorului preferat.
Cum poate fi utilizat acest auxiliar pentru a crea parcursuri individualizate de învățare?
Auxiliarele pe care le propunem îi oferă profesorului de la clasă resurse importante pentru a genera planuri individualizate de învățare pentru fiecare elev. Propunând parcursuri educaționale atât pentru elevii pasionați de literatură, cât și pentru elevii ce resimt dificultăți în lucrul cu textul literar, fiecare profesor găsește în construcția unităților din fiecare auxiliar un întreg repertoriu de texte selectate atent, clarificări ale vocabularului de specialitate, seturi de exerciții care facilitează prelectura, lectura și postlectura, aplicații pentru elevii care pot învăța mai eficient utilizând hărți mentale, diferite lecturi de imagine destinate celor cu memorie vizuală puternică, scheme logice, dar și texte argumentative, pe teme de impact. Cunoașterea fiecărui elev din clasă și înțelegerea principiilor care ordonează conținutul fiecărui capitol sunt cei doi factori care fac nu doar posibil, ci și ușor de realizat orice plan de învățare individualizat pe care îl gândește orice profesor. Important e să descopere în Româna ca la carte un partener autentic de comunicare și un sprijin necesar în învățare.
La ce standarde v-ați raportat când ați conceput evaluările inițiale, continue și pe cele finale?
Am avut în vedere atât principiile generale ale evaluării, cât și standardele de evaluare specifice disciplinei, cu precizarea că acuratețea și exactitatea evaluării la limba și literatura română sunt încă sub semnul relativității, din cauza multiplelor variabile implicate, din care am ales, ca exemple: nivelul diferit de rezonanță pe care îl presupune interacțiunea elevului cu autori diferiți, respectiv cu domenii de conținut diferite, dependența receptării unor conținuturi de modul în care acestea sunt livrate (și aici intervin, desigur, elementele de subiectivitate asociate cu personalitatea didactică a profesorului), dificultatea de a dezvolta unitar anumite competențe. Ne-am străduit ca tipurile de teste pe care le-am integrat la finalul fiecărei unități să fie valide științific, obiective și aplicabile, adică să îndeplinească integral calitățile oricărui instrument de evaluare. Mai mult decât atât, este important să subliniem că testele vizează nu numai ceea ce tradițional definim drept cunoștințe (adică acele informații acumulate prin procesul de învățare și care constituie fundamentul înțelegerii unui domeniu), ci și abilități și atitudini, pentru a putea verifica nu numai modul în care elevul utilizează ceea ce știe, ci și cum se raportează la sine, la ceilalți și la lumea înconjurătoare. Structura testelor, concepute în două secțiuni sau părți, este reflectă modalitatea de construcție a evaluărilor din cadrul examenului de bacalaureat, cât și de organizarea itemilor incluși în subiectele de la olimpiadele și concursurile de profil. Testele au, astfel, dublă utilitate, ceea ce potențează sprijinul semnificativ pe care auxiliarul îl oferă și din această perspectivă, a feedbackului necesar permanentei repoziționări a profesorului și a elevului în studiul disciplinei.
Ce recomandări aveți pentru profesorii care vor să folosească acest auxiliar, în mod eficient, la clasă?
Am vrea să-i încurajăm, în primul rând, să creadă în el, fiindcă e rezultatul unor experiențe conjugate, aflate într-o fericită interferență tocmai datorită diversității lor și direcțiilor conceptuale din care vin. Acesta e și motivul pentru care considerăm că are o largă aplicabilitate, ceea ce-i justifică pe deplin utilitatea. Mai mult decât atât, îi îndemnăm să-l folosească în dublă cheie: ca instrument și ca ghid, cu alte cuvinte, nu numai să aibă siguranța eficienței lui, ci și să-și asume libertatea de a construi, pornind de la ceea ce am reușit noi să punem, fiindcă are un conținut care deschide cu generozitate perspective de a fi adaptat oricărui tip de context didactic, de la o banală lecție la abordări mai complexe, de tipul activităților din centrele de excelență, de pildă. Nu în ultimul rând, le sugerăm colegilor noștri profesori să se lase inspirați și să aibă îndrăzneala de a-l duce, așa cum l-am gândit noi, dintr-un punct de vedere în zona transversalității competențelor-cheie din profilul absolventului, într-un punct de referință, de ordin superior, de tipul gândirii critice, al negocierii, al creativității, al rezolvării de probleme, al abordării analitice și interculturale.
Mona Coțofan
Profesoară cu gradul didactic I la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Iași
Mihaela Doboș
Profesoară de Limba și literatura română la Colegiul Național „C. Negruzzi”, Iași, Lector la Centrul de Excelență Iași, mentor pentru studenții de la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, metodist și antrenor de olimpici
Andreea Nistor
Profesor dr. cu gradul didactic I la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București
Ciprian Nistor
Profesor dr. cu gradul didactic I la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București
Ileana Popescu
Profesoară dr. cu gradul didactic I la Colegiul Național „Vlaicu Vodă” din Curtea de Argeș
