„Ne dorim cursuri despre carieră și viitor, despre cum ne descoperim pasiunile și abilitățile”
Sunt David, un băiat obișnuit de 17 ani, și mă bucur că am ocazia să îmi exprim opinia sinceră despre cum văd eu școala în România și să prezint cu transparență și veridicitate trăirile mele interioare.
Dacă și tu ești elev și te confrunți zilnic cu stresul de la școală și cu întrebările legate de viitorul tău, sunt sigur că vei rezona cu ceea ce spun și poate te va și ajuta. Nu sunt diferit de tine, îmi place să mă distrez, să ies cu prietenii, să fac sport, dar în același timp încerc să devin cea mai bună versiune a mea și să mă pregătesc pentru un viitor de succes. Valoarea noastră ca oameni este extraordinară, iar potențialul fiecăruia dintre noi este nelimitat, însă depinde de mentalitatea noastră, câtă dedicare și perseverență suntem dispuși să investim.
În viața reală, dacă ești pe fază și ai inițiativă, ai mai multe șanse să avansezi
De mici am fost învățați că școala e pe primul plan, că de ea depinde viitorul nostru. E adevărat că are un rol esențial în formarea noastră, ne ajută să ne descoperim punctele forte și cele la care mai avem de lucrat. Dar, în același timp, școala ar trebui să fie mai mult decât o goană după note. Îmi place că la Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava, unde învăț, profesorii ne încurajează să ne depășim limitele. Da, ai putea spune că „alergăm după note”, dar aici se simte altfel, e o competiție sănătoasă, care te motivează. Dacă ai rezultate bune, ești văzut cu alți ochi și ți se creează o imagine de elev serios, lucru care contează.
Ce îmi place mult la liceul meu este și Centrul Erasmus, care ne oferă ocazia să vedem cum sunt școlile din alte țări. Avem și multe activități extracurriculare, cum ar fi campanii antidrog sau împotriva cyberbullying-ului. Acestea ne ajută să ne dezvoltăm gândirea critică, să analizăm probleme reale și să ne implicăm activ în comunitate. Totuși, sistemul nostru educațional e bazat prea mult pe memorare, ceea ce nu e ideal. Profesorii dedicați, cei care își predau materia cu pasiune și o explică limpede, fac o diferență enormă.
Materiile mele preferate sunt matematica, informatica, engleza și biologia, așa că implicit și profesorii care le predau sunt printre cei mai apreciați de mine. Îmi place când orele sunt interactive și captivante. De exemplu, unii profesori oferă puncte extra la test dacă răspunzi corect la întrebări în timpul orei. Pare un detaliu, dar te ține atent și îți creează reflexul de a fi mereu activ. În viața reală, exact așa funcționează lucrurile: dacă ești pe fază și ai inițiativă, ai mai multe șanse să avansezi.
În România, notele sunt totul. În alte țări, există mai multe căi de a-ți demonstra valoarea
Am experimentat și alte sisteme de educație, nu doar pe cel românesc. În clasa a X-a, am studiat două module în Germania. Acolo, adaptarea mi s-a părut mai ușoară, pentru că sistemul lor e construit să fie flexibil și să se plieze pe nevoile fiecăruia. Folosesc tablete la ore, ceea ce economisește timp și resurse, dar poate deveni și o distragere. Am studiat și la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, unde nivelul era extrem de ridicat, cu mult accent pe teorie și performanță. Fiecare zi acolo era o provocare, iar presiunea notelor era uriașă. Diferența dintre sistemul românesc și cel german? În România, notele sunt totul. În Germania, există mai multe căi de a-ți demonstra valoarea. Nu spun că un sistem e mai bun decât celălalt, dar fiecare are avantaje și dezavantaje.
Școala ideală, în opinia mea, ar trebui să fie mai orientată spre dezvoltarea personală și practică. Ar trebui să avem cursuri despre carieră și viitor, pentru că mulți dintre noi suntem stresați de faptul că nu știm exact ce vrem să facem mai departe. Dacă am avea mai mult sprijin în a ne descoperi pasiunile și abilitățile, am putea trece prin liceu mai relaxați și mai siguri pe noi.
Bullying-ul e un subiect sensibil. În teorie, „nu există” în școala noastră, dar în realitate, nu cred că poate fi eliminat complet. Întotdeauna vor fi elevi care vor să arate că sunt „șmecheri” și își construiesc imaginea pe dominanță. Adevărul e că mulți dintre cei care practică bullying-ul au propriile lor probleme și își varsă frustrările pe alții. Ar trebui să existe mai multă consiliere pentru astfel de elevi, ca să înțelegem de ce simt nevoia să facă asta. În clasa mea, acum există o atmosferă destul de OK, dar la început a fost o perioadă în care fiecare încerca să-și „marcheze teritoriul”.
Baschetul este un joc mental, iar cel mai mare adversar este vocea interioară care îți spune că nu poți
Sportul joacă un rol crucial în viața mea și mă definește. Practic baschetul de câțiva ani, și în clasa a IX-a am fost selectat pentru lotul național U16. Pentru a-mi urma visul și încurajat de idolul meu, Giannis Antetokounmpo, am decis să mă mut la București, ca să joc pentru un club mai bun. Giannis a venit dintr-un mediu dificil și a demonstrat că baschetul este un joc mental, iar cel mai mare adversar este vocea interioară care îți spune că nu poți. Deși nu am ajuns la finalul selecției, am reușit să ajung în semifinală, printre cei mai buni 18 jucători de vârsta mea. Acesta este un titlu pe care nu l-am apreciat suficient la momentul respectiv, dar acum știu că sportul m-a învățat multe lecții importante despre viață, iar roadele culese se regăsesc în principiile de viață pe care le-am dobândit. Sportul m-a învățat despre disciplină, muncă grea și, mai ales, despre cum să te ridici după un eșec.
Aș reduce importanța notelor și a ierarhiilor absurde și aș încuraja comunicarea umană dintre elevi și profesori
Dacă aș fi profesor pentru o zi, aș încerca să mă conectez cu elevii mei, să le arăt că și eu sunt om, nu doar o figură autoritară din fața clasei. Cred că una dintre problemele mari în relația dintre elevi și profesori e lipsa de comunicare. Elevii nu-i respectă pe profesori doar din frică sau obligație, ci și atunci când simt că aceștia îi înțeleg și le pasă de ei.
Dacă aș fi ministru pentru o zi, aș schimba sistemul, astfel încât elevii să învețe mai mult în timpul orelor, ca să nu mai fie nevoiți să studieze atât de mult acasă. Aș reduce importanța notelor și a ierarhiilor absurde care fac ca elevii cu medii mai mari să fie văzuți ca fiind „superiori”.
Profesorii pot învăța multe de la elevii lor, dar pentru asta trebuie să fie deschiși. Dacă ar încerca să ne cunoască mai bine, să afle ce ne pasionează și ce vrem să facem în viață, ar descoperi la noi calități pe care poate nu le-ar fi observat altfel. De exemplu, un profesor care află că un elev face sport de performanță poate să vadă în el disciplina și ambiția care îl fac special, dincolo de notele din catalog.
La final, cred că trebuie să ne schimbăm modul în care privim școala. Nu e doar despre note, teste și stres. E o oportunitate de a ne dezvolta, de a ne descoperi și de a ne pregăti pentru viață. Dacă reușim să vedem lucrurile așa, poate tot procesul va deveni mai suportabil și, cine știe, chiar plăcut.
Rezumând cele spuse mai sus, sfatul meu, după care încerc să mă ghidez și eu, este de a avea încredere în procesul nostru de dezvoltare. Viața ne oferă o multitudine de oportunități și resurse, însă noi suntem cei responsabil de parcursul sorții noastre, în funcție de deciziile pe care le luăm.
Mottoul meu: „Nu crede în soartă. Crede în alegerile tale” – Ralph Waldo Emerson
David Fetcu
Elev în clasa a XI-a, Colegiul Național „Petru Rareș”, Suceava
