Cum se vede educația de la nivelul copiilor cu nevoi speciale
Educația pentru copii cu nevoi speciale este o oportunitate de a rescrie regulile clasice ale predării, punând în centrul procesului unicitatea fiecărui copil. De la acest nivel, se simte clar necesitatea unei abordări personalizate, unde fiecare progres mic este o mare victorie. Este un proces lent, dar transformator, care încurajează empatia și colaborarea între profesori, elevi și familiile acestora.
Provocările cu care ne confruntăm
Unitatea școlară unde îmi desfășor activitatea de profesor psihopedagog școlarizează elevi în învățământul de masă împreună cu elevii din învățământul special. Ne mândrim cu o școală unică la nivel național. În urmă cu 17 ani, am fost pionier pe Catedra de Psihopedagogie specială pentru prima clasă care a școlarizat elevi cu deficiență asociată (deficiențe neuromotorii asociate cu TSA, deficiență mintală severă și alte diagnostice).
Atunci m-am confruntat cu multe provocări, care se resimt și în prezent la nivelul învățământului special, una dintre acestea fiind lipsa resurselor adaptate. Materialele didactice sunt adesea insuficiente sau inadecvate, nu sunt manuale și auxiliare pentru învățământul special, fișe de lucru sau jocuri educative adaptate nivelului și nevoilor copiilor cu CES. Multe dintre materialele disponibile sunt importate și nu țin cont de particularitățile limbajului sau culturii din România.
În colaborare cu alți specialiști din echipa interdisciplinară am creat materiale personalizate, diferențiate, potrivite nevoilor copiilor, și am dezvoltat strategii de predare eficientă.
O altă provocare este dificultatea integrării sociale, deoarece elevii cu CES sunt adesea etichetați, marginalizați sau ironizați, iar asta afectează dezvoltarea lor emoțională.
Atunci când am preluat acea primă clasă formată din elevii cu deficiențe asociate, am organizat întâlniri cu elevii din școală, gimnaziu, liceu și învățământul profesional și le-am vorbit despre elevii cu CES, despre dificultățile și nevoile lor, am apelat la empatie și compasiune pentru a-i trata cu respect, toleranță și, nu în ultimul rând și foarte important, cu normalitate. Rezultatele au fost foarte bune, după o perioadă scurtă au fost declarați de către ceilalți elevii și profesori din școală ca fiind cei mai liniștiți și respectuoși elevi.
O altă provocare este formarea continuă a profesorilor, esențială în activitatea în învățământul special, care de altfel este insuficient susținută de sistem. Despre autism, în facultate nu am studiat foarte mult, în cursuri erau două rânduri care aminteau despre această tulburare, însă practica m-a învățat că acest tablou al tulburării din spectrul autist este mult mai complex. Am investit importante resurse financiare și de timp pentru aceste formări care erau impetuos necesare.
Parteneriatul cu familia poate fi o mare provocare din mai multe motive. Familiile elevilor cu CES au parte de multe provocări. Pe de o parte ne confruntăm cu refuzul de a accepta diagnosticul, apoi trecerea printr-un proces emoțional dificil (negare, furie, vinovăție), ceea ce îngreunează colaborarea cu școala. Pe de altă parte, există teama de stigmatizare și discriminare a copilului, drept urmare, părinții evită implicarea în activități educative. O altă dificultate este lipsa resurselor financiare și de timp sau așteptările nerealiste legate de rezultate rapide sau soluții miraculoase. Este necesar să construim cu răbdare, empatie și dorință reală o relație bazată pe încredere, sprijin și comunicare deschisă.
Cu ce îi atrag pe elevi la ore: le creez un spațiu de siguranță psihologică și folosesc tehnologii interactive
Eu urmăresc starea de bine a elevului, obiectivul este să vină cu bucurie la școală, unde petrece multe ore. Ca profesor, e important să creezi un mediu cald, stabil și predictibil, de aceea le ofer o structură clară, dar flexibilă, care îi face să se simtă în siguranță. Elevii mei primesc sprijin educațional și moral pe parcursul programului. Pentru a le menține atenția și interesul, folosesc materiale didactice concrete și intuitive, fiindcă majoritatea se situează la nivelul de dezvoltare preoperațional sau la cel al operațiilor concrete.
Elevii mai sunt atrași de tehnologia interactivă și uneori folosesc aplicații care îi ajută să exerseze abilități specifice într-un mod distractiv. Propun jocuri didactice adaptate și faptul că le cunosc preferințele, interesele și nivelul de dezvoltare mă ajută să transform unele activități în povești captivante, unde ei devin eroii principali.
Inovație în predarea la clasele de copii cu nevoi speciale și beneficiile acestora pe termen lung
Predarea mea este centrată pe recunoașterea valorii fiecărui copil, indiferent de limitările lui. Beneficiile pe care le văd imediat sunt creșterea încrederii în sine, micile succese care îi încurajează să continue. Fiecare pas contează. Un alt beneficiu important este reducerea anxietății prin adaptarea metodei la nevoile lor, fapt care îi ajută să se relaxeze și să participe activ.
Mă adaptez situațiilor individuale apărute în desfășurarea activităţilor de terapie. Corelez conținuturile propuse pentru învățare cu utilizarea de mijloace didactice diverse, cu metode adecvate nevoilor și particularităților individuale. Pentru a avea sens, evidențiez aplicabilitatea acestor conținuturi în viața reală.
Top 5 direcții urgente în care are nevoie să se îndrepte educația copiilor cu nevoi speciale:
1. Formarea continuă a profesorilor pentru gestionarea diversității din clasă, recunoașterea nevoilor specifice și facilitarea interacțiunii pozitive între copii.
2. Acces la resurse și materiale adaptate, platforme online care să răspundă nevoilor lor specifice.
3. Crearea unui sistem de sprijin pentru familiile copiilor cu CES.
4. Promovarea incluziunii autentice în școlile de masă.
5. Crearea unor ateliere protejate pentru asigurarea unui traseu profesional la finalizarea școlarizării.
Avantajele/atuurile de a lucra cu copiii cu nevoi speciale
Acești copii îți schimbă perspectiva asupra vieții, te învață să apreciezi lucrurile simple, progresul autentic, pentru că fiecare reușită este o bucurie reală. Relația cu elevii este unică, îți oferă multă iubire sinceră, deoarece conexiunea are la bază încredere și susținere profunde. Nu doar la elevi, ci și la mine, ca profesor, s-au dezvoltat toleranța, empatia și răbdarea. Din necesitatea de a le menține atenția, concentrarea și participarea active, pot spune că am devenit mult mai creativă, am evoluat profesional și am zilnic posibilitatea de a explora și de a mă adapta la o altă lume.
Ce i-ați spune unui copil tipic despre copiii atipici, astfel încât să nu mai existe reacții de respingere, de neacceptare?
I-aș spune că fiecare copil este unic și că, în loc să ne uităm la ce nu poate face cineva, ar fi mai bine să vedem ce poate face. „Gândește-te că și tu ai lucruri la care nu te pricepi încă. Cum te-ai simți dacă ai fi judecat doar pentru asta?” Empatia trebuie construită prin exemple concrete și prin încurajarea interacțiunii pozitive.
Valori care pot salva educația în viitorul apropiat
Valorile în care cred și pe care le cultiv celor din jur pentru a construi comunități incluzive sunt acceptarea, empatia, toleranța, respectul de sine și pentru ceilalți. Foarte important în educație este colaborarea între profesori, familii și societate, creativitatea în metodele de predare, adaptabilitatea și reziliența la schimbările rapide din societate.
Educația românească formează viitori adulți pentru economia viitorului?
Din păcate, sistemul actual este încă în proces de adaptare la noile cerințe. Educația pentru copii cu CES poate contribui la formarea unor adulți empatici, creativi și orientați către soluții. Este nevoie de crearea și dezvoltarea unei rețele de ateliere protejate pentru activități de profesionalizare a tinerilor și adulților cu deficiențe asociate și severe.
Integrarea socială a copiilor cu CES nu este o responsabilitate doar a școlii, ci și a întregii comunități. Totuși, pentru a forma adulți care să fie pregătiți pentru economia viitorului, pe lângă competențele și abilitățile necesare fiecăruia pentru orientarea profesională, trebuie să punem mai mult accent și pe valorizarea și dezvoltarea competențelor digitale, a gândirii critice, a abilităților sociale, și nu în ultimul rând a rezilienței.
* Colegiul Tehnic „Ion Holban” Iași urmărește recuperarea, educarea și profesionalizarea elevilor cu dizabilități fizice, asigurându-le aceleași șanse de integrare socioprofesională ca și elevilor din învățământul de masă pregătiți în unitate. Este o unitate de învățământ care se remarcă prin excelență în recuperare, integrare și profesionalizare.
Ramona Adelina Ștefan
Psihopedagog și psihoterapeut integrativ – Colegiul Tehnic „Ion Holban” Iași
