În spațiul public românesc se vorbește prea puțin despre sistemul de învățământ, despre nevoile reale ale profesorilor, responsabili de educația a generații și generații de elevi, care petrec mai mult timp la școală decât acasă, în familie. Vă mai amintiți de lunile pandemice de lockdown, când părinții au descoperit cât de dificil este să ții în frâu unul, doi sau trei copii – și aceia ai lor? De regulă, media atrage atenția realității din școli în septembrie și octombrie, pentru a vorbi despre aceleași subiecte, puține la număr, care creionează o imagine de ansamblu plină de clișee și, adeseori, departe de realitate. Mai auzim despre profesori în campaniile televizate legate de bullying, de abuzuri sau de rezultatele la bacalaureat, reporterii grăbindu-se să le adreseze întrebări despre cum îi pregătesc pe elevi să plece la universități prestigioase din lume. În revista Repere, vă propunem să descoperiți nemijlocit vocea profesorilor, a părinților și a elevilor, prin interviuri și texte care depășesc nivelul superficial al problematizării.
Nu știu dacă majoritatea covârșitoare a părinților realizează, cu adevărat, cât de importanți sunt educatorii și profesorii pentru bunăstarea emoțională și pentru hrănirea intelectuală a copiilor. Dar cum vorbim despre profesori acasă? Observ un paradox în societatea noastră: creșterea mefienței față de breasla profesorilor care, pentru cel puțin patru ore pe zi, dar, de cele mai multe ori, peste opt ore pe zi, este responsabilă de siguranța fizică și emoțională a elevilor, precum și de creșterea lor intelectuală.
Indiferent de perioada vieții în care ne aflăm, avem un profesor, un mentor sau mai mulți, cei la care ne gândim atunci când ne dorim să performăm. Acești oameni sunt pentru noi un exemplu de reușită profesională și niște repere morale, de care avem atâta nevoie, indiferent de vremuri.
România modernă are și ea, din fericire, reperele sale, oameni care, în pofida provocărilor și chiar a vicisitudinilor, rămân în școli, în grădinițe, la catedrele din gimnazii și licee, fiind conștienți de importanța muncii lor și chiar de sacrificiul pe care, deseori, îl fac. Avem în acest număr al revistei mai multe exemple de profesori minunați, bine pregătiți, dedicați muncii lor, oameni spre care își întorc privirile sute, poate chiar mii de elevi.
Deschidem acest număr al revistei Repere cu o anchetă în care i-am provocat pe patru dintre profesorii minunați de care avem noroc în România să ne povestească despre reperele lor morale, despre ce i-a determinat să-și aleagă această meserie și, mai ales, despre reperele pe care ei încearcă să le transmită mai departe elevilor sau studenților lor. Poate cea mai importantă idee cu care am rămas după lectura răspunsurilor lor e că profesorul nu va putea niciodată fi înlocuit de vreo inteligență artificială, pentru că, dincolo de materia propriu-zisă pe care o predau, ceea ce ne oferă cei mai buni dintre ei ține de spirit, de viziune, de o înălțime intelectuală și spirituală imposibil de replicat de o mașinărie.
