Acasă Învățământ gimnazial Vreau să pun numele Manasia pe harta poeziei, pentru a treia oară!

Vreau să pun numele Manasia pe harta poeziei, pentru a treia oară!

Din septembrie 2023 sunt profesor de religie la Școala Gimnazială Manasia, din comuna Manasia, județul Ialomița.

Localitate situată la doar 5 kilometri est de municipiul Urziceni, urbe care i-a dat lumii literare pe Constantin Țoiu, Marius Stan și mai tinerii Ofelia Prodan și Andrei Zbîrnea.

De altfel, Manasia are la rândul ei o istorie bogată, de numele acestei localități fiind legate nume mari din istoria României, dar și a Balcanilor. Moșia Manasia, pe care se va fonda satul, a aparținut, pe rând, familiilor domnitoare Cantacuzino și Ipsilanti, de la cei din urmă fiind cumpărată de principele sârb Efrem Obrenovici, aflat în exil politic la Manasia, cel care își va pune amprenta cel mai mult asupra localității, modernizând-o prin parcelare, printr-un sistem nou de drumuri, precum și prin construirea unei biserici impunătoare și a unui conac, ambele edificii fiind astăzi incluse pe lista monumentelor istorice și în circuitul turistic județean și național. Conacul va fi vândut de moștenitorii lui Efrem Obrenovici lui Ion Hagianoff, fost ministru de Externe al Bulgariei, și el refugiat politic în România. În perioada comunismului, conacul a fost confiscat de stat, găzduind o perioadă grădinița localității și un internat, iar după 1989, întrucât familia Hagianoff nu a avut moștenitori care să-l revendice, a ajuns, după multiple vânzări, în posesia doamnei Ariadna Löwendal Dănilă, nepoata marelui artist plastic român de origine ruso-daneză, George Löwendal, care printr-o amplă muncă de restaurare i-a redat farmecul de odinioară.

Revenind la școala din Manasia, pot spune în primul rând că am găsit aici o atmosferă foarte caldă și primitoare, simțindu-mă încă din prima zi ca în sânul unei familii, datorată în primul rând managementului doamnei directoare Elena Ianculescu.

Din punct de vedere material, școala este una modernă, dotată cu toate resursele necesare unui proces educațional de înaltă calitate, având atât un laborator de informatică și o sală smart, cât și calculatoare și videoproiectoare în fiecare sală de clasă.

Cât despre elevi – dincolo de faptul că avem, așa cum se spune, de toată mâna, și mai slabi, și mai buni, și mai cuminți, și mai rebeli, ca într-o adevărată pădure ce nu duce lipsă nici de uscături –, pot spune că am fost uimit să descopăr aici, atât în primul an, cât și în al doilea, atât băieți, cât și fete cu o aplecare deosebită către literatură, care citesc foarte mult și care au inclusiv afinități literare evidente, mai ales pentru poezie. Și, chiar dacă le sunt sau le-am fost profesor de religie, m-am implicat foarte serios și în cultivarea acestor pasiuni a lor, mai ales că și eu sunt, la rândul meu, scriitor și pasionat până în măduva oaselor de literatură.

Conacul Manasia

De altfel, până în prezent, i-am debutat pe nu mai puțin de patru dintre ei, publicându-le poeziile în primul rând în paginile revistei Helis din Slobozia, unde am primit din partea domnului Gheorghe Dobre, redactorul-șef al revistei, un spațiu generos special pentru promovarea copiilor talentați. Anul trecut i-am publicat pe: Mihaela Stanciu, Andreea Anton și Nicolas Ștefan, iar anul acesta pe Ema Nicole Naghi. De altfel, pe Mihaela Stanciu am mai publicat-o și în revistele Planeta Babel și Meridianul Timișoara, iar Nicolas Ștefan a câștigat anul trecut un concurs de poezie la nivel județean. Dincolo de aceasta, chiar dacă unii dintre ei au devenit între timp liceeni, păstrez legătura cu ei, le dau sfaturi, recomandări de lectură și pot spune că se observă un real progres la fiecare dintre ei. Chiar în această perioadă, trei dintre ei se pregătesc să participe la două concursuri de poezie naționale, unul desfășurat la Slobozia, dedicat lui Ștefan Bănulescu, și unul dedicat poeziei religioase, ce are loc la Suceava. Le țin pumnii de pe acum.

Biserica „Înălțarea Domnului” din Manasia

Ca o glumiță… literară, îmi place să spun că vreau să pun numele Manasia pe harta poeziei, pentru a treia oară: după numele poetului Ștefan Manasia și numele pubului Manasia din București, unde s-au desfășurat atâtea evenimente dedicate poeziei, vreau ca și numele localității Manasia din județul Ialomița să însemne ceva pentru poezia românească. Și sunt convins că cel puțin unii dintre acești copii minunați pe care astăzi vreau să îi ajut să își deschidă aripile pentru lumea literară vor ajunge nume marcante în literatura română.

Concluzia este una fericită: talent se găsește și într-o școală de țară, din mediu rural, cum se spune oficial. Și nu doar talent, ci și disciplină, dorință de reușită, ambiție și caracter frumos. Pentru mine este o reală plăcere și o onoare să lucrez în această școală, cu astfel de elevi și pot promite că mă voi strădui ca și pe viitor să sădesc în sufletele lor dragostea de literatură și de poezie în special. De altfel, lucrez deja la un opțional de literatură religioasă, în care îmbin studiul religiei, materia pe care o predau oficial, cu studiul literaturii, materia pe care o iubesc sincer, și sper să pot implementa cât mai curând acest opțional în Școala Gimnazială Manasia.

Romeo Aurelian Ilie

Scriitor și profesor de Religie la Școala Gimnazială „Manasia”, Manasia, Ialomița