Deseori, aud la clasă „Doamna, dar nu ne bagă nimeni în seamă, pe noi, copiii” sau „Părerea noastră nu contează, suntem prea mici pentru cei mari”, „Cine să ne ia în serios pe noi, niște copii?” Aici e rolul profesorului, el trebuie să intervină și să crească încrederea elevilor că ei pot face o schimbare în comunitatea lor.
Școala reușește doar în mică măsură să inducă acele valori și mecanisme care să încurajeze și să facă din atitudinea civică a oricărui cetățean ceva firesc. Elevii sunt expuși insuficient la acțiuni civice, inițiative legate de comunitate. De asemenea, ne confruntăm cu o cultură a neasumării când este vorba despre a ne cere drepturile, de a ne expune public și ne este teamă de eventuale repercusiuni.
Teoretic, cu toții știm să folosim instrumente civice, doar că într-o mică măsură. Aceste deprinderi trebuie învățate de la o vârstă cât mai timpurie pentru a ne obișnui cu implicarea civică, a-i înțelege impactul și la ce ne folosește.
E nevoie să acordăm atenție acestei discipline încă din ciclul primar unde, de cele mai multe ori, este tratată ca fiind nesemnificativă. Deopotrivă de către cadre didactice, elevi și părinți.
Surprinzător, chiar dacă sunt mici, copiii au capacitatea de a surprinde lucruri care nu se întâmplă cum trebuie în comunitate, însă nu cunosc instrumentele și nici modul în care se pot implica.
Este nevoie de continuitate în ciclul gimnazial prin expunerea elevilor la multiple forme de implicare și activități prin care ei să-și dezvolte abilitățile civice. Este nevoie de o îmbinare armonioasă a activității formale cu cea informală, astfel încât elevii să înțeleagă de ce și cum anume pot influența ceea ce se întâmplă la ei în școală sau comunitate pentru a avea rezultate.
Cred cu tărie că dezvoltarea abilităților civice nu ține doar de profesorul de educație socială. E nevoie de implicarea tuturor profesorilor în aceste deprinderi și trebuie gândite tipuri de activități care se pot plia atât pe materia predată, cât și în afara acesteia.
De aici se impune și necesitatea unui parteneriat între școală și ONG-uri, grupuri civice care să stimuleze și să ghideze implicarea elevilor în activitățile desfășurate în afara orelor de curs, dar și pentru un impact de lungă durată.
Practicarea educației civice este mult mai facilă. Implicarea civică presupune interacțiune. Elevii vor înțelege mult mai rapid și mai bine unele procese văzându-le cum se întâmplă în viața reală, fiind implicați direct în rezolvarea unor chestiuni care îi și preocupă. O vizită la instanța de judecată, o întâlnire cu un medic, cu un psiholog specializat în dependențe, cu un polițist de la direcția prevenție, cu un expert antidrog, o participare la o ședință de consiliu local, toate vor aduce experiențe relevante, învățare și bune practici.
Cum se vede educația de la nivelul etapei de educație gimnazială
Eu o văd fără o bază solidă. Ar trebui ca din ciclul primar elevului să i se dezvolte în mod egal toate tipurile de competențe. Eu observ un accent pe competențele de alfabetizare și cele matematice, în detrimentul competențelor cetățenești, de sensibilizare și expresie culturală, a competențelor sociale, de dezvoltare personală, de a învăța să înveți. Gimnaziul ar trebui să continue această dezvoltare începută la ciclul primar, doar astfel vom putea da societății viitori adulți activi participativi la viața comunității.
Provocări cu care ne confruntăm în școală
Și la noi, ca în orice școală din România, există elevi care știu să citească, dar nu au nici cea mai vagă idee ce citesc. Nu înțeleg cuvintele care le ies pe gură, dacă sunt puși să interpreteze un text de dificultate medie la prima citire. Astfel, noi, profesorii, suntem nevoiți ca în timpul unei ore la clasă nu doar să transmitem noi cunoștințe, ci să și suplinim lipsa studiului individual de acasă sau lacunele apărute în dezvoltarea unor competențe de bază. E nevoie de o schimbare de viziune asupra educației.
De asemenea, cred că încă mai avem de lucrat la parteneriatul școală–familie–comunitate, astfel încât toți factorii implicați să participe activ la procesul educațional.
Orele de educație socială – o disciplină despre viața de zi cu zi
Cred mult în materia pe care o predau. De aceea caut mereu metode prin care să le captez atenția elevilor mei. Prin practicarea experimentală a educației civice, prin realizarea orei de educație socială în colaborare cu un specialist relevant pentru tema noastră, prin vizitarea unei anumite locații, prin participarea la anumite ședințe de lucru. Astfel, elevii înțeleg mult mai rapid și mai bine unele procese. Văzându-l în viața reală, fiind implicați direct în rezolvarea unor chestiuni care îi și privesc, vor aduce experiențe relevante, învățare și bune practici.
Realizez materiale noi, actuale, pe placul lor. Îi ascult, îi valorizez. Pentru mine ei sunt VOCEA VIITORULUI. Sunt foarte atentă ce spune această voce, atât prin cuvinte, cât și prin atitudine. În funcție de această voce îmi aleg metodele, mijloacele, resursele, partenerii în predarea unei teme.
Faptul că sunt partenerul lor în procesul educațional pentru ei contează foarte mult. De asemenea, nimic nu e greșit când dau răspunsuri, iar asta le dă încredere să se implice la oră, să fie activi.
Le plac foarte mult proiectele în care îi implic, fie că sunt la nivel local, național sau internațional, pe diverse teme (incluziune, educație juridică, drepturi și responsabilități etc). Le văd ca pe ceva inovator, ceva care le lărgește sfera de cunoaștere și implicare. Devin activ-participativi și foarte responsabili în realizarea unor sarcini care privesc soluționarea unor probleme ale școlii sau comunității lor.
Beneficiile sunt multiple: creșterea angajamentului elevilor, stimularea gândirii critice și a gândirii creative, participarea la rezolvarea de probleme, identificarea emoțiilor și gestionarea conflictelor – abilități de care are nevoie un CETĂȚEAN ACTIV.
Valorile care vor salva educația în viitorul apropiat
Gândirea critică și rezolvarea de probleme: Dezvoltarea capacității de a analiza informațiile, de a gândi critic și de a rezolva probleme complexe este esențială pentru adaptabilitatea în fața schimbărilor rapide din societate și în mediul de lucru.
Colaborarea: Stimularea colaborării este esențială pentru a dezvolta abilitățile de lucru în echipă. Cei mici trebuie să învețe să lucreze împreună, să își împărtășească ideile și să găsească soluții într-un mod eficient și armonios.
Adaptabilitatea: Învățarea continuă și adaptabilitatea sunt cruciale într-o lume în continuă schimbare. Copiii trebuie să fie deschiși la schimbare, să-și gestioneze eficient stresul și să fie dispuși să se adapteze la noi tehnologii și provocări.
Participarea: Participarea copiilor în procesul decizional de la faza de identificare a problemelor până la găsirea unor soluții pentru rezolvarea problemelor care îi privesc.
Comunicarea interculturală: Nu vorbim doar despre o comunicare eficientă, ci și despre a respecta valorile și principiile unei societăți multiculturale.
Familia: Familia are nevoie să fie ancorată într-o societate cu valori și principii. Ar trebui să-și formeze un control social propriu, cu recompense și pedepse care să-i arate individului rolul lui, nu doar în familie, ci și în societate.
Indiferent ce materie am preda, ca profesori ar trebui să nu uităm să dezvoltăm aceste abilități de care elevul are nevoie în viața de zi cu zi.
Încerc să le ofer elevilor ceea ce mi-a lipsit mie în școală
Pentru că am absolvit un liceu economic și am simțit pe pielea mea cât de multe lucruri mi-au lipsit la vremea respectivă, cred cu tărie că doar prin stabilirea unor parteneriate concrete cu industria și mediul de afaceri se poate contribui semnificativ la formarea unei forțe de muncă calificate și competitive. Încurajarea spiritului antreprenorial ar trebui să facă parte integrantă din educația viitorilor adulți.
Sistemul de învățământ românesc nu trebuie să se axeze doar pe simplul transfer de cunoștințe. Foarte mult se vorbește despre egalitate, dar accentul trebuie pus pe o abordare echitabilă și incluzivă, asigurându-se că toți elevii au acces la oportunități educaționale de calitate, indiferent de mediul lor socioeconomic.
Felicia Ion
Profesoară de Educație Socială, Școala Gimnazială „Prof. Ion Vișoiu”, Chitila
