Copiii mei sunt prea mici ca să pot spune că materia de studiu e prea stufoasă sau nu. Poate din clasa a V-a se va vedea diferența la volumul de studiu. Din ce îmi spune Iasmina de la școală, pot rezuma:
Doamna lor e cloșca perfectă care își ocrotește puii și se străduie enorm să îi dezvolte din toate punctele de vedere. Doamna învățătoare îndeplinește toate criteriile pozitive, și lucrul acesta se vede în atașamentul copiilor față de ea.
Nu îi plac profesorii, pentru că fie țipă la ei, fie sunt plictisitori. Faptul că nu se coboară la nivelul de înțelegere al copiilor, la modul în care ei pot recepta informația e o reală problemă. Copiii au nevoie să ajungi la sufletul lor, abia apoi la mintea lor, ca să poată asimila cunoștințe. Și uneori, da, au nevoie să simtă că profesorii știu să se pună în pielea lor, că și ei au fost copii cândva sau au propriii copii acasă.
Dacă ar fi posibil ca profesorii și învățătorii să fie antrenați ca, pe lângă materia de studiu, să ofere empatie, afecțiune și calm, poate că școala ar fi mai plăcută. Copiii au nevoie să simtă plăcerea de a veni la școală. Când copilul prinde frică și silă de școală din primii ani, puțin probabil să se mai schimbe ceva din această atitudine după.
Problema lor nu e volumul de muncă, de studiu, ci starea lor emoțională pe parcursul orelor de curs.
De aceea este esențială calitatea umană a învățătoarei/învățătorului.
Ei dau măsura felului în care copiii percep școala. Ei dau tonul muzicii care ar trebui să fie școala.
Cine are o învățătoare caldă și apropiată de copii e un copil norocos. Pentru că va prinde drag de școală, iar învățătoarea va fi reperul lui pentru o viață întreagă. Amintirea plăcută cu care va rămâne peste ani și ani.
Copiii de azi sunt mult mai voluntari în tot ce fac. Nu poți să le impui orice, oricum. Nu poți să le ceri lucruri pe care tu însuți, ca profesor sau ca părinte, nu le respecți. Vor să fie considerați egalii profesorului în acest sens. „De ce doamna face un anumit lucru, iar nouă ni-l interzice?!” aud asta foarte des. Copiii sesizează nedreptatea și lipsa de consecvență dintre ceea ce se spune și ceea ce se face. Și semnalează imediat sau chiar ripostează.
Cumva elevii vor și ei să aibă drepturile ei în școală. Drepturi care să le fie explicate pe înțelesul lor. Și obligațiile care vin la pachet cu drepturile și riscurile care decurg din încărcarea drepturilor. Dar într-un mod practic, cu exemple, nu cu definiții greoaie care trebuie memorate.
Maria Popovici
Mamă a doi copii școlari, la nivel primar, Școala Gimnazială, nr. 2, Piatra Neamț
