Școala reprezintă, timp de 12 ani, jobul copilului. Uneori ne e greu să ne trezim dimineața și să mergem la școală, alteori nu. Bine că există motivația. Nu ne place să dăm teste, dar totuși le dăm, fiindcă ne place să ne testăm cunoștințele și să vedem nivelul nostru la materia respectivă. Iar ȘCOALA este printre puținele „locuri de muncă” unde îți testezi regulat cunoștințele. Cel puțin, asta mă face pe mine să iubesc la școală, ca sistem și mecanism de învățare-predare.
Cât despre școala mea, aici se pune accent în egală măsură pe carte și pe dezvoltarea personală a elevului. Profesorii sunt receptivi la nevoile noastre, iar dumnealor ne ajută să ne descoperim pasiunile. Instituția pregătește, mai presus de toate, OAMENI! Desigur, oameni pregătiți din punct de vedere profesional și emoțional, fapt care se reflectă în media liceului la examenul de Bacalaureat. Asta este ceea ce mă face să îmi iubesc școala necondiționat, oricâte teste aș da. Obiectiv vorbind, prezența mea în acest liceu, în anii cei mai importanți în formarea individului pentru viață, reprezintă un avantaj și nu pot decât să îi mulțumesc adolescentului din mine de acum aproape trei ani, care a pus pe lista de opțiuni Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” pentru șansa pe care ne-a oferit-o, cea de a avea parte de educație de calitate, alături de oameni de calitate.
Materiile mele preferate sunt engleza, matematica, fizica, psihologia și sportul. Profesorii care îmi plac în mod special sunt cei de engleză, de psihologie și de sport. De ce? Deoarece reușesc să aducă în cadrul orelor dumnealor activități care să provoace simultan mintea și fizicul. Engleza nu se rezumă doar la a o vorbi, ci și la a o aplica în diverse situații din cotidian. Din punctul meu de vedere, orele domnului profesor de engleză sunt captivante, iar asta se datorează, într-o mare măsură, și ritmului pe care orele de curs le au. La ce mă refer când spun „ritm”? Mă refer la faptul că nu exersăm o singură abilitate din cele patru care se cer la majoritatea examenelor de limbă engleză, ci exersăm două sau trei în limita a 45 de minute, cât are ora de curs. Lucru care, privind prin prisma generației „mereu în grabă”, își dovedește eficiența și, implicit, numărul de elevi real activi la oră crește, deoarece (și știe probabil asta), dacă nu ne schimbă subiectul, tonul vocii sau orice altă componentă în predare, „ne pierde”.
Provocările zilnice ale UnUi licean sUnt epUizarea, la care, teoretic, nU ar trebUi să ajUngem, organizarea și gestionarea eficientă a timpUlUi, stresUl și trezitUl de dimineață…
Domnul de psihologie, cu care anul acesta avem doar o oră de opțional, reușește, cu ajutorul materiei, să ne arate gândirea, ca mecanism al omului. Din orele dumnealui am învățat cum fiecare acțiune pe care o facem are în spate mecanisme psihologice, în consecința cărora noi acționăm. Știe unde „să bată moneda”. Este profesorul calm, echilibrat. Cântărește întotdeauna răspunsurile elevilor și le oferă acestora o perspectivă corectă asupra respectivului subiect. Domnul de sport, pe de altă parte, chiar face ora de educație fizică și sport. Mereu ne aliniem la linia de fund a terenului de joc și începem încălzirea. Ne-a format un tipar, „ceva” pe care îl facem săptămânal, la începutul fiecărei ore. Apoi, de cele mai multe ori, dumnealui are pregătite jocuri, ce includ mișcarea și efortul fizic moderat, sau antrenamente de tip workout (cum ar fi întărirea musculaturii pentru piept, mâini și picioare, yoga etc.). Câteodată, chiar și exercițiile clasice, „de pe vremuri” – săritura în lungime sau săritura peste capră. Toate acestea, pe lângă elementul de nou, reprezintă mici provocări în competiția elevului cu sinele. De aceea, dacă reușim să ieșim învingători din această „competiție”, ne creștem încrederea în forțele proprii. Automat, devenim mai puternici în fața altor situații pe care le putem întâmpina, atât timp cât micile „dealuri” nu ne pun probleme.
Școala ideală și profesorii ideali – aș vrea ca școala ideală să se bazeze, mai mult, pe lucruri practice; să ne formeze o perspectivă amplă asupra vieții și să se axeze asupra formării culturii generale a individului. Profesorii ideali ar încuraja acest model, găsind în orice lecție exemple din viață, pentru a învăța logic.
Colegi și prieteni – fiind în clasa a unsprezecea și urmând specializarea Științe ale Naturii, majoritatea colegilor mei se pregătesc pentru examenul de admitere al Facultății de Medicină din cadrul UMFCD. Așadar, în prezent, i-aș descrie ca fiind puțin „presați” de stresul pe care acest examen îl provoacă. Începem cu toții să ne concentrăm asupra materiilor pe care le vom susține la Examenul de Bacalaureat și, adunând la orele petrecute la liceu și orele de pregătire particulară, ajungem să simțim o ușoară epuizare. Acum doi ani, însă, când eram boboc, mi-am cunoscut majoritatea colegilor de generație, iar, treptat, relațiile de prietenie au început să apară. De atunci le consolidez cum pot eu mai bine.
Dacă aș fi profesor pentru o zi, sigur aș profita de șansă să le ofer elevilor cât mai mult din experiența mea de viață. I-aș învăța materia, așa cum am înțeles-o și eu când eram de vârsta lor, alături de trucuri și „scurtături” pentru a înțelege și reține cât mai facil esențialul lecției.
Dacă aș fi ministru al educației pentru o zi, dacă aș avea puterea de a decide unele modificări în sistemul de învățământ, aș face astfel încât „opționalele” să fie cu adevărat opționale sau aceste ore de materii opționale să fie numărate și în cazul în care elevul este înscris la vreun club, iar acesta să rămână după ore la liceu și să își facă ora de opțional. În plus, aș minimiza accentul care se pune pe note, în prezent. M-aș axa mai mult pe pregătirea practică și pe dezvoltarea culturii generale ale elevilor, decât pe pregătirea lor teoretică. Dacă îmi mai rămâne timp în ziua aceea, aș introduce cursuri/materii despre educație juridică – informații despre organele statului, ce face fiecare, cum ne pot ajuta acestea și, cel mai important, să știm la care trebuie să apelăm pentru a ne rezolva problema din viața de adult.
Profesorii de azi pot învăța de la elevii lor cum să folosească tehnologia, în viața de zi cu zi și în activitatea de predare. Pentru că și dumnealor au trecut prin liceu, nu mai rămâne nimic de învățat la acest capitol, cu mici excepții, care se pot datora contextului în care trăim și libertății pe care o avem.
Eduard Constantinescu
Clasa a XI-a D, Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”, București, realizator al emisiunii „Liceenii Smart”, de la Canal 33
