Atunci când ești părinte și observi cu câtă responsabilitate, interes și creativitate abordează învățătoarea copilului tău toate activitățile de învățare, cu câtă deschidere privește spre orice proiect care poate aduce beneficii elevilor de la clasă, nu poți decât să fii recunoscător și să ai încredere că educația viitoarelor generații este în seama unor profesioniști desăvârșiți. Faptul că avem asemenea dascăli în mediul rural ne dă dreptul să sperăm că ai noștri copii sunt cel puțin la fel de bine pregătiți ca și cei din mediul urban, chiar dacă nu au avut parte de aceleași dotări materiale, pentru că măiestria și dăruirea doamnei învățătoare au făcut ca acest aspect să fie irelevant.
Probabil cea mai mare provocare a mea, dar și a altor părinți care au o profesie cronofagă și energofagă e lipsa de timp suficient pentru a desfășura diverse activități alături de copilul meu, activități care să-l ajute să se dezvolte armonios, să-și descopere pasiunile și să le cultive. De multe ori mă întreb cum ar fi fost copilul meu astăzi dacă nu ar fi avut o doamnă învățătoare care să-l implice în atâtea activități educative. Oare ar fi avut la fel de multă încredere în forțele proprii? Oare ar fi fost la fel de curios și de creativ?
De câte ori vorbește despredoamna învățătoare, fiicei mele i se luminează chipul. Doamna ei este un model demn de urmat, este persoana care a făcut-o să iubească cititul, este cea care a făcut-o să aibă încredere în sine, cea care i-a transmis valori care o vor călăuzi întreaga viață.
De ce este special Liceul Tehnologic „Petre P. Carp”, din localitatea Țibănești?
Cu siguranță este un loc încărcat de istorie, amplasat într-un cadru natural mirific, parcul dendrologic cu același nume. Este un loc pe unde au trecut și pe unde încă întâlnim profesori care știu să dea aripi elevilor cu care lucrează. Sunt fostă elevă a școlii, am în minte cel puțin trei cadre didactice cărora le sunt recunoscătoare pentru ceea ce sunt astăzi și am convingerea că și copiii mei, atunci când vor privi în urmă, vor putea afirma același lucru despre profesorii care au crezut în ei și care i-au făcut să lupte pentru a-și atinge visurile.
Cred că lecția pe care mi-o predau copiii mei zi de zi este cea a răbdării, a curiozității nesfârșite, a iubirii de semeni și a încrederii că vom avea un viitor mai bun, în care lumea va avea mai multă grijă de planetă, de resursele ei, în care oamenii vor fi mai toleranți,mai empatici și mai generoși.
Dacă aș avea o mai mare putere de decizie, cu siguranță mi-aș dori mai multă predictibilitate pentru elevi, profesor, dar și pentru părinți. Cred că ar fi extrem de util ca școala să aibă cu adevărat sens, astfel încât, de la vârste fragede, atât copiii, cât și părinții lor să înțeleagă care e rostul ei. De asemenea, cred că este necesar să se ofere un caracter mai practic învățării, să se asigure transferul competențelor în situații reale de viață, să se înmnulțească abordările transdisciplinare, iar starea de bine a elevului să fie înțeleasă așa cum a fost înțeleasă la clasa Mirunei, unde doamna învățătoare Cocea s-a asigurat că fiecare elev este văzut, auzit, înțeles, pus în valoare și ajutat să progreseze în ritm propriu pentru a-și atinge potențialul.
Sabina Diana Dorin
Mama elevei Miruna Dorin, Liceul Tehnologic„Petre P. Carp”, Țibănești, județul Iași
