Arc peste timp
În societatea de astăzi tinerii sunt atrași de dorința de a obține satisfacții imediate – fie ele materiale sau sub forma pozițiilor ocupate în domeniile de activitate.
Nu pot minți – și eu am fost atrasă de ideea de a face parte fie din rândurile oamenilor din corporațiile mari care există în România, fie din alte domenii mai bine văzute în accepțiunea majorității. Pentru că învățământul nu pare a fi o alegere pe care mulți tineri din generația mea să o facă. Însă, în mintea și inima mea, mereu am avut o înclinație spre altceva.
Îmi răsună și acum în urechi vocea doamnei mele învățătoare, Violeta Cocoloș, care, cu multă bunătate, calm și dragoste, ne ghida pe noi, cei mici, în primii noștri ani de școală adevărată.
De atunci s-a format dorința mea de a crește mare, pentru a putea fi și eu, pentru alți copii, un exemplu atât de frumos și o amintire la care să reflecteze în viața lor cu plăcere.
Acum, ajungând deja la maturitate, am ales meseria în care recompensele sufletești sunt zâmbetele celor mici, îmbrățișările de grup și ochii plini de iubire care sclipesc atunci când te întâlnesc. Am ales rezultatele elevilor și fericirea lor ca răsplată și îmi doresc să-i văd crescând în viitor tineri plini de visuri și speranțe.
Datorită unui profesor care a transformat sala de clasă într-o a doua casă pentru elevii săi și care prin exemplul personal ne-a influențat pe toți în mai bine, astăzi și eu îmi doresc să devin pentru viitoarele generații de copii un exemplu și o inspirație de care să fie ghidați în viață.
Încurajez toți tinerii care au dorința și pasiunea necesare să aleagă acest domeniu. Nu pentru statut social sau financiar, ci pentru viitorul societății noastre. Pentru copiii care vor deveni adulți, avem datoria să le oferim astăzi un mediu propice dezvoltării.
Raluca-Vanessa Tudorel
Învățătoare clasa I, Școala Gimnazială „Constantin Stere”, Bucov
