Dacă citim rezumatele promoționale ale celor două cărți: „Ce înseamnă să împarți frontiera cu cea mai vastă țară din lume? E posibil să înțelegi această țară din exterior, prin prisma vecinilor ei?” (Granița) și „După căderea imperiului sovietic, „Stanurile”, cele cinci republici din Asia Centrală care au făcut parte din URSS, și-au declarat independența… Totuși, ce se întâmplă de fapt acolo?” (Sovietstan) – ajungem să fim curioși să aflăm răspunsurile pe care autoarea a încercat să le dea pentru a satisface aceste întrebări.
Sovietstan povestește despre țări rar menționate în spațiul românesc, ceea ce mă face să afirm că este un volum care ar preocupa publicul românesc, așa cum Republica Moldova a fost anexată de URSS, iar România a fost și ea în zona de influență sovietică. Aflând despre teroarea și represiunile acelor timpuri, va fi mai ușor să nu repetăm aceeași experiență. Situația geopolitică actuală din țările Asiei Centrale are o legătură strânsă cu trecutul lor sovietic, cu unul dintre cele mai ambițioase și, totodată, dramatice experimente din istorie: colectivizarea, deportările, industrializarea și împărțirea multor popoare în cinci state întinse pe un relief variabil, de la deșerturi la munți, cu rezerve fabuloase de petrol și gaze naturale și cu vaste regiuni rurale.
Imperiul Sovietic a lăsat multe răni în ecologia Asiei Centrale, cel mai cunoscut exemplu fiind Marea Aral, a cărei soartă tristă o puteți afla în această carte. Luând în considerație sechelele lăsate de perioada sovietică în istoria și harta „Stanurilor”, nu putem să nu observăm că aproape toate țările Asiei Centrale au un regim de conducere autoritar, influențat direct de sistemul sovietic și de mentalitățile pe care le perpetuează în continuare. În acest sens, una dintre cele mai absurde și, totodată, curioase țări este Turkmenistan, un fel de Coreea de Nord a regiunii. În schimb, unica țară din zonă care și-a dezvoltat o democrație parlamentară este Kârgâzstan. Din păcate, în ultimele două decenii, Kârgâzstan este un stat cunoscut mai mult din cauza scandalurilor de corupție și a celor două revoluții.
Cărțile vor fi interesante pentru toți cei pasionați de istoria recentă și pentru cei care vor să înțeleagă starea actuală a lucrurilor într-o Rusie care duce un război nedrept împotriva Ucrainei. Autoarea explică cum au apărut principiile de guvernare în Rusia modernă și cum influențează acestea țările vecine. Cel mai curios lucru pentru mine, în calitate de tânăr cititor, este experiența de călătorie împărtășită de autoare, care a vizitat și a observat oamenii din țările descrise. Vorbind opt limbi, ea a putut să comunice direct cu diverși oameni: vânători, ghizi, militari, comercianți, jurnaliști, politicieni, persoane care au găzduit-o. Astfel, ea a încercat să povestească despre aceste țări prin intermediul oamenilor care trăiesc acolo.
Din cărțile scrise de Erika Fatland putem deduce retorica politică și cultura civică a Rusiei de-a lungul istoriei, care și-au lăsat amprenta asupra fostelor spații anexate sau asupra aliaților și vecinilor săi. Fiecare carte satisface curiozitatea cititorului și îi oferă multe informații despre istoria, geografia și cultura țărilor descrise.
Granița este o continuare a Sovietstanului. În cronica din The Washington Post despre Granița citim: “‘The Border’ asks: What is life like when you live next door to a bully nation?” Cum e să fii vecin cu o națiune agresoare? Putem presupune ideea că Erika, urmărind evenimentele din 2014-2017 din Ucraina, era preocupată de politica externă a Federației Ruse. Mi se pare o cale iscusită de a afla starea lucrurilor din Rusia prin prisma vorbelor oamenilor din alte state, țări care au un discurs diferit în comparație cu cel al marelui lor vecin. Este un studiu de imagine a unei țări în oglinda vecinilor ei.
Granița este o carte mai amplă decât Sovietstan. Autoarea se referă la mai multe state, inclusiv Kazahstan, care apărea și în volumul anterior. În această lucrare, autoarea face ocolul Rusiei: de-a lungul coastei nordice cu un spărgător de gheață, prin stepele Asiei, prin Caucaz și Europa de Est. Călătoria ei pare a fi o hartă de contur a Rusiei în care descoperim gastronomia, economia, comerțul, mentalitățile, obiceiurile, ideologiile și idealurile din Coreea de Nord, China, Mongolia, Kazahstan, Azerbaidjan, Georgia, Ucraina, Belarus, Lituania, Polonia, Letonia, Estonia, Finlanda, Norvegia și Pasajul de Nord-Est. Prin metoda interviului direct, a unor discuții vii cu oameni vii, transpar lucruri interesante cu privire la felul în care este percepută Rusia de către popoarele cu care aceasta se învecinează.
În concluzie, Sovietstan și Granița sunt două cărți care nu doar că ne oferă informații importante despre istoria și realitatea țărilor vecine Rusiei, dar ne și ajută să înțelegem mai bine lumea în care trăim. Prin stilul ei sincer și prin contactul direct cu oamenii, Erika Fatland reușește să transforme niște subiecte grele în povești vii și interesante. Recomand aceste volume tuturor celor curioși să afle mai mult despre cum trecutul influențează prezentul și despre cum trăiesc oamenii în umbra unei mari puteri militare.
Mihail Pilchin
Elev în clasa a IX-a,„Liceul de Limbi Moderne și Management” Chișinău
